Reducere 10%!
pentru comenzile cu valoarea mai mare de 200 ron.
Reducere 15%!
pentru comenzile cu valoarea mai mare de 300 ron.
Reducere 20%!
pentru comenzile cu valoarea mai mare de 400 ron.
Reducere 25%!
pentru comenzile cu valoarea mai mare de 400 ron.
Transport gratuit!
Pentru comenzile cu valoarea mai mare de 100 ron.

Suport telefonic

0770425076

Istorie...

 

În 1881, Carl Crede a inițiat utilizarea unei soluții de 2% azotat de argint, care era picurată în ochii nou-născuților pentru a preveni orbirea acestora datorată infecției cu sifilis. În 1893, von Naegeli, precum și alți cercetători au înțeles că efectele respective sunt o reacție a ionilor de argint. Tot el a dat acestui efect numele de „oligodinamic”, caracteristic și altor metale aflate în contact printr-o interfață lichidă cu materia vie, și în special cu organismele inferioare.

 

La începutul secolului XX, bandajele din folii de argint erau comune, fiind utilizate până imediat după cel de-al doilea razboi mondial, aflate în farmacopeele acelor timpuri.

La începutul anilor 1970, doctorii Becker, Marino și Spadaro, de la Spitalul Administrației Veteranilor din Syracuse, New York, au realizat o nouă etapă, de pionierat, în studiul efectului firelor de argint implantate în țesuturi, precum și a țesăturilor de argint alimentate cu mici curenți electrici, pentru tratarea infecțiilor osoase complexe, cercetări reluate mai apoi și de către alte colective de cercetare, rezultatul fiind introducerea comercială a numeroase tipuri de astfel de bandaje de argint, utilizate în special pentru tratamentul rănilor și al arsurilor.

Încă de la mijlocul secolului trecut, sulfadiazina de argint era utilizată extensiv pentru tratamentul plăgilor, în special al celor produse de arsuri, fiind utilizată încă și în prezent, cu toate efectele sale secundare, cum ar fi decolorarea țesuturilor.

În această perioadă, argintul coloidal (și în general mineralele coloidale) este un fel de „copil al nimănui” deoarece, deși i s-au pus în evidență proprietățile remarcabile, el nu este foarte bine văzut de către comunitatea medicală (fiind chiar cvasinecunoscut chiar în rândul medicilor). Mai mult, deși unele medicamente (patentabile) sunt trecute imediat în categoria celor utilizabile pentru tratament uman, fără a fi supuse unor cercetări serioase (iar uneori chiar cu falsificarea acestora), argintul coloidal este nu doar neglijat, ci chiar supus unor condiționări mai mult decât severe de către organismele de avizare a medicamentelor, suplimentelor alimentare și cosmeticelor, munca de cercetare nefiind cel mai adesea realizată decât de către colective de cercetători entuziaști.

 

Utilizarea ca antibiotic

 

Odată cu descoperirea antibioticelor, interesul în utilizarea argintului a scăzut, mai ales că aceste noi produse erau patentabile, constituind deci o sursă uriașă de venit pentru companiile farmaceutice.

Argintul a revenit parțial în vizor odată cu apariția multor tulpini bacteriene rezistente la antibiotice, însă deocamdată extrem de puțin rezistente la argint (sau cupru). Multe companii famaceutice iau acum în considerare introducerea unor produse care conțin argint, în scopul tratării diverselor afecțiuni bacteriene sau virale.

 

Un articol, „Electrocoloizii și aplicațiile lor terapeutice”, datând din 1912, specifică utilizarea, prin injectare intramusculară sau într-o venă majoră, de Electrargol, în cantități cuprinse între 5 și 20 ml, în stadii infecțioase de septicemie sau pyemie. În cazuri de diferite alte infecții locale, injecțiile au fost realizate direct în leziunile respective, în adiție la tratamentul suplimentar. A fost injectat de asemenea în canalul spinal, în cavitățile seroase, sau aplicat local, în funcție de necesități. Argintul coloidal a fost de asemenea utilizat pentru tratamentul plămânilor și al pleurei, cu rezultate pozitive excelente. Autorii susțin că nu au existat dureri, reacții toxice sau iritații.

- Un alt studiu major, realizat in vivo, de această dată pe iepuri, utilizând Electrargol și streptococi, a subliniat următoarele:

În grupul de control, temperatura corporală a fost de 35,5 grade C, numărul de leucocite 6600, iar procentul de leucocite polimorfonucleare de 34%. Grupul respectiv a fost injectat cu 0,5 ml de streptococi virulenți, intraperitoneal. A doua zi, temperatura a crescut la 35,7 grade, numărul de leucocite a crescut la 15000, cu 76% leucocite polimorfonucleare. După trei zile, grupul de control era agitat,  temperatura a crescut la 38,9 grade, numărul de leucocite a crescut la 17000 și a fost depistată prezența streptococilor în sânge. După 7 zile, toți iepurii din grupul de controlau murit.

În grupul de iepuri tratați, temperatura a fost de 35,7 grade, numărul de leucocite a fost de 8000, cu 43% leucocite polimorfonucleare. Iepurii din acest grup au fost injectați cu 3 ml de Electrargol, apoi 12 ore mai târziu injectați cu 0,5 ml din aceiași streptococi virulenți. A doua zi numărul de leucocite a fost de 10000, cu 60% plimorfonucleare. După 48 ore, culturile de sânge nu au arătat nicio creștere. După 72 de ore, grupul de iepuri tratați erau în viață, fără niciun simptom de boală și au rămas astfel în continuare.

În cadrul aceluiași studiu, autorii prezintă și câteva dintre cazurile lor clinice, de această dată având ca subiecți oameni. Se menționează ca la pacienții tratați a existat o creștere a temperaturii corporale timp de 3-5 ore de la administrarea Electrargol-ului. Această creștere a fost pusă pe seama eliberării de toxine de la bacteriile astfel distruse.

Într-un astfel de caz de septicemie severă, tratamentul a implicat administrarea intravenoasă a 5 ml de Electrargol. În trei zile temperatura pacientului a scăzut gradat, acesta fiind recuperat.

Alte asemenea cazuri de septicemie severă au implicat două-trei injecții de câte 5 ml de Electrargol la intervale de 24 ore. După 48 de ore, temperatura pacienților a scăzut, iar toate simptomele au devenit normale. Astfel, asemenea cazuri din perioada respectivă, în lipsa altor antibiotice, rezultau cel mai adesea în moartea pacientului, cauzele fiind de obicei o rană infectată sau infectarea la naștere.

- Un alt articol, intitulat „Collosol Argentum și utilizările sale oftalmologice”, din 1915, discută câteva cazuri de probleme oculare tratate cu produsul respectiv. Acest produs era un argint coloidal produs pe cale chimică, la o concentrație de circa 500 ppm. Autorii observă că, sub această formă, argintul este net superior azotatului de argint sau oxidului galben de mercur în tratamentul infecțiilor oculare sau al ulcerelor corneale. Aceste observații se aplică și la keratita interstițială (tratată cu picături, de trei ori pe zi) sau la blefarită.

- Un alt articol din aceeași perioadă, „Un caz de septicemie puerperală tratată cu injecții intravenoase de Collosol Argentum”, descrie un caz de septicemie severă ca urmare a nașterii. Pacientul nu a răspuns la niciunul dintre tratamentele disponibile în vremea aceea (deoarece nu existau antibiotice, n.n.). Injecțiile intravenoase cu Collosol Argentum, câte 20 ml la fiecare 48 h au rezultat în îmbunătățirea dramatică a stării pacientului în fiecare zi care a urmat fiecărei injecții, fără efecte nedorite observabile.

Multe alte referințe, nu totdeauna foarte bine documentate, precizează vindecarea a numeroase cazuri infecțioase, bacteriene sau virale, cu doze cumulative de argint cuprinse între 5 și 50 mg de argint, dozele fiind administrate pe perioade cuprinse între 1 și 30 de zile.

Aceste observații corespund și cu cercetările noastre, în care viroze severe, inclusiv însoțite de pierderea gustului și a mirosului, au fost eliminate într-o perioadă de 12-24 ore prin utilizarea a 15-50 mg (doza echivalentă) de argint, fracționat în 2-4 doze, în intervalul de timp respectiv, iar uneori chiar într-o singură doză, luată la început.

Un alt studiu clinic de factură recentă a implicat trei pacienți cu HIV, care au fost tratați cu argint proteinat la concentrațiile de 40, 400 și 1500 ppm. Protocolul inițial consta în administrarea orală, în doze crescătoare timp de 30 de zile, urmată de o serie de administrări intravenoase, în paralel cu administrarea orală (care era continuată). Administrarea intravenoasă constă în 120 ml de argint la 40, 400, respectiv 1500 ppm, într-o soluție purtătoare care includea DMSO (dimetilsulfoxid). Preparatul a fost administrat pe o perioadă de 2-3 ore.

Un singur subiect a experimentat o stare de slăbiciune, precum și mialgie severă, și anume cel căruia i-a fost administrat tratamentul de 1500 ppm. Această stare a fost privită ca o manifestare a efectului Herxheimer. Totuși, în plus, a existat la același pacient o reducere dramatică a numărului de globule roșii, ajungându-se la concluzia că probabil administrarea preparatului de 1500 ppm a fost toxică. Pacientul respectiv a avut o încărcătura virală inițială de 750000 copii RNA/ml. După 60 de zile virusul nu a mai fost detectabil.

Toți cei trei pacienți supuși testului respectiv au experimentat o reducere dramatică și rapidă a încărcăturii virale.

- Un alt studiu (Rendin și colaboratorii) menționează utilizarea oxidului de argint sub formă coloidală pentru tratarea a 88 de pacienți cu ulcer peptic. În circa 6 săptămâni, 87 de pacienți au fost vindecați, el ajungând ulterior la concluzia că aceste ulcere sunt cauzate de o infecție cu Helibacter Pilori.

 

Utilizarea în homeopatie

 

Utilizarea homeopatică a argintului menționează uneori efecte extraordinare. Este așadar posibil ca multe dintre proprietățile pe care argintul le are să depășească cu mult sfera efectului germicid sau de amplificare a capacităților sistemului imunitar.

În homeopatie, argintul este cunoscut sub numele de Argentum Metallicum. Utilizarea sa în diluțiile homeopatice joase, în grade zecimale, le face pe acestea cantitativ similare cu multe dintre produsele de tipul argintului coloidal utilizate în prezent. Totuși, modalitatea de preparare nu este aceeasi, iar la diluțiile înalte nici nu se mai pune problema de identitate.

Nu susținem efectele remediilor pe bază de argint la diluții ridicate (centezimale, de exemplu) în rezolvarea problemelor infecțioase și, mai ales, în cazul celor acute.

Cu toate acestea, efectele acestor tratamente, utilizând diluții de argint, chiar diluții de argint coloidal, pot fi marcante, mai ales în cazul unor boli sistemice sau, oricum, de altă natură decât cele acute, în special infecțioase, așa cum sunt prezentate în Materia Medica. Astfel de modalități de acțiune, bazate foarte probabil pe acțiunea așa-numitelor câmpuri informaționale (morfice), au avantajul de a nu introduce nicio toxicitate la administrarea lor corectă, însă rezultatele nu sunt întotdeauna cele așteptate, datorită sensibilității tratamentelor la o serie de factori perturbatori.

 

De reținut este că o serie de studii au subliniat faptul că atenția pacientului în timpul tratamentului joacă un rol determinant și de aceea remediile homeopatice sunt menținute sublingual 5-15 minute, cu atenția focalizată fie și periferic asupra acțiunii respective.

Rezultatele care se obțin în acest mod de operare sunt adeseori puse pe seama „absorbției directe sanguine în cavitatea bucală” a diverselor remedii, însă, în cazul produselor homeopatice acest fapt nu poate fi adevărat.

Medicina Ayurveda furnizează o serie de date referitoare la această situație, menționând că la nivelul limbii există numeroase terminații nervoase, inclusiv de natură nonfizică, de genul meridianelor cunoscute în acupunctura chineză și care realizează un gen de transfer informațional corelat cu hrana sau cu remediul menținut în zona respectivă.

Următoarele informații conțin și extrase din Materia Medica, din capitolul referitor la simptomele tratate cu ajutorul acestui remediu.

Simptome mentale

- agitație, subiectul nu poate sta liniștit, este într-o continuă mișcare.

Simptome la nivelul capului

- de tip confuzie mentală, vertij însoțit de întunecarea vederii;

- de tip durere : migrenă, dureri tip tracțiune. Dureri de tip compresiune cu greață și arsură în epigastru. Durere ca o rană pe scalp, la cea mai mică atingere. Dureri în zona temporală.

Simptome oculare

- simptome interpretate ca o blefarită, manifestate prin umflarea și roșeața pleoapelor, cu mâncărime.

Urechi

- simptome tip durere și mâncărime. Durerea este ca un ac și iradiază spre baza creierului. Pruritul este la nivelul urechii externe sau lob și poate fi uneori extrem de intens.

Nas

- alternează coriza, scurgerile purulente, epistaxisul, cu simptome de obstrucție nazală.

Față

- simptomele de la nivelul feței sunt de tipul modificărilor de culoare: fața poate deveni palidă, chiar pământie, sau se poate înroși - poate apărea edemul buzei superioare, a jumătății stângi a feței etc.

Dinți

adesea pacientul este etichetat ca suferind de paradontoză datorită inflamațiilor gingivale, sângerare, pierderea dinților și dureri ale acestora.

Gură

- predomină simptome ale hipersecreției glandelor salivare: saliva vâscoasă, uneori atât de vâscoasă, încât pacientul parcă nu mai poate vorbi. Gura devine uscată, ca manifestare a unei secreții apoase scăzute. Se constată în anumite stadii prezența de vezicule care îi creează pacientului o stare neplăcută datorită unor dureri ca de rană, sau dureri tip arsură.

Gât

- la nivelul gâtului predomină fenomenele inflamatorii, care provoacă dureri, răgușeală, prin inflamarea corzilor vocale, jenă la înghițit și secreție de mucus.

Apetit

- apetitul este variabil, de la anorexie totală față de toate alimentele, până la foame exagerată.

Stomac

- pacientul cu durere epigastrică este etichetat ca suferind de o gastrită hiperacidă, prezentând: pirozis, arsură în epigastru, cu iradiere spre torace și vomismente acide sau conținut ce are un gust neplăcut. După ce vomită, pacientul prezintă durere ca de rană, escoriație în gât, în fapt pe tot traseul pe unde a circulat acidul clorhidric, fenomen firesc prin iritarea mucoasei esofagiene datorită acidității sucului gastric.

Abdomen, anus și scaune

- pacienții sunt etichetați în mod frecvent cu diagnosticul de colită de fermentație, prezentând balonare, borborisme, dureri violente în abdomen și scaune moi. Pot prezenta vomismente în timpul scaunelor.

Aparat urinar

- urinează frecvent și abundent.

Aparat genital masculin

poluții nocturne și dureri testiculare.

Aparat genital feminin

- prolaps uterin și dureri în ovarul stâng.

Aparat respirator

- simptomele la nivelul aparatului respirator sunt cele date de afectarea mucoasei tractului respirator: inflamație, secreție abundentă de mucus seros și tuse reflexă pentru a-l elimina.

Torace

- simptomele tip durere de la nivelul toracelui sunt atât pe elementele condro-costale, cât și pe structurile musculare ale cutiei toracice, cu exacerbări la mișcările de inspir și expir.

Aparat cardiovascular

- hiperexcitabilitate a mușchiului cardiac, care se manifestă prin crize de tahicardie, aritmie cardiacă, traduse de pacienți ca palpitații ce apar în special seara, noaptea și în timpul sarcinii. Acestea se agravează la poziția întins pe spate.

Ceafă, spate

- dureri tip crampă la nivelul musculaturii scapulohumerale.

Membre superioare

- dureri tip crampă la nivelul brațelor, antebrațelor, articulațiilor degetelor. Contracții spontane ale degetelor.

Membre inferioare

- si la nivelul membrelor inferioare predomină durerea de tip crampă: în coxo-femurală, în musculatura coapselor, în genunchi, în glezne, în musculatura gambelor, la nivelul oaselor. Edemele din membre pot fi un simptom de însoțire a unui diabet zaharat și sunt însoțite de senzația de amorțire în călcâi și tendonul lui Achile.

Generalități

- dureri tip crampă în membre și oase. Transpirații nocturne. Frisoane și senzație de frig după-amiaza și noaptea.

Piele

- furuncule. Senzație de arsură și mâncărime pe diferite părți ale pielii.

Somn

- cu vise anxioase.

 

Medicina orientală

 

În sistemul medical indian, numit Ayurveda, metalele sunt utilizate adeseori sub formă de preparate, fie sub formă de pulberi (cenuși – Bhasma) ale metalului pur sau ale oxizilor acestuia, fie sub formă de ape (Jala) ale metalului respectiv.

Cercetări moderne ale acestor preparate străvechi au arătat că, în mod surprinzător, metodele de obținere ale acestora duc la producerea unor pulberi de nanoparticule, care sunt astfel foarte eficiente.

Așa cum se obișnuieste în cadrul acestui sistem medical, la fel cum am precizat și în cazul homeopatiei, cel mai adesea preparatele respective se recomandă să fie mestecate pentru perioade lungi de timp, din motivele expuse deja.

Iată în continuare o privire asupra efectelor argintului în corp, din perspectiva acestui sistem medical:

„Argintul este răcoritor, desi acru și este utilizat pentru liniștirea minții, a emoțiilor și a corpului, în afecțiuni precum nevrite, nevralgii, inflamații ale membranelor mucoase, boli ale sistemului reproducător, precum și în cazul lunatecilor. El este totodată afrodisiac și este de folos în cazuri de debilitate. Totodată argintul nu este toxic pentru corp (în doze adecvate, n.n.).”

„Spre deosebire de aur, și în mod contrar acestuia, argintul este rece prin natura sa și de aceea este utilizat pentru tratarea excesului de Pitta dosha în corp. El poate fi utilizat, de asemenea, pentru tratarea tulburărilor datorate lui Vata dosha, însă el va fi utilizat cu precauție în cazul persoanelor a căror constituție este de tip Kapha. Argintul întărește mușchii, crește virilitatea și este de asemenea de folos în cazurile de febră cronică, slăbiciune după febră, probleme digestive, arsuri la stomac, aciditate, hiperactivitate a vezicii biliare, sângerări menstruale. Sub forma cenușilor de argint (Bhasma) el poate fi utilizat pentru tratamentul ficatului, a problemelor inflamatorii ale inimii, sau tulburărilor pancreasului. Apa de argint este utilizată pentru creșterea puterii musculare și a virilității.”

 

Efecte fiziologice, utilizare generală

 

La nivelul aparatului digestiv, argintul favorizează digestia și absorbția principiilor nutritive; în cazul deficienței de argint apar la acest nivel inflamații, ulcerări, infecții sau, în caz de exces, proliferări celulare necontrolate. Acest gen de tulburări (la nivelul mucoaselor) este determinat și de carența de vitamina A, între acțiunea acestei vitamine și acțiunea argintului existând mai multe legături.

Argintul influențează și activitatea sistemului nervos vegetativ la nivelul tubului digestiv, precum și eliminarea materiilor fecale (în asociere cu mercurul și cu cuprul).

Tulburările activității argintului la nivel digestiv determină:

- anorexie

- inflamații dureroase ale limbii și ale gingiilor

- balonări, greață, vomă

- gastrită și ulcer gastro-duodenal

- diaree care are o cauză nervoasă

- prurit anal.

La nivelul aparatului genital, argintul influențează:

- ciclul menstrual (în concordanță cu ciclul lunar)

- fecundația și nidația ovulului

- gestația (în concordanță cu fazele Lunii, pe o perioadă de 7 sau 9 luni)

- nașterea

- lactația

- vitalitatea organelor genitale.

În timpul sarcinii, mai ales femeia gravidă are nevoie de o suplimentare naturală de argint, însă trebuie avut în vedere că, în cazul fătului, excesul de argint determină o creștere anormală în greutate (inclusiv prin amplificarea excesivă a elementului apă), creștere care se menține o lungă perioadă de timp după naștere, până la reechilibrarea nivelului de argint; excesul determină de asemenea o nevoie crescută de somn, și o stare persistentă de apatie.

La menopauzăactivitatea subtil-dinamică a argintului scade în intensitate. Acest fenomen se asociază cu:

- reducerea capacității de regenerare

- uscarea și ridarea pielii

- accese de tahicardie

- bufeuri de căldură

- transpirații abundente

- congestionarea sânilor

- tulburări de somn și de atenție.

Aceste fenomene pot apărea și prematur, în cazul deficitului major de argint sau în cazul histerectomiei.

La nivelul aparatului urinar acțiunile argintului pot fi:

- favorizează regenerarea mucoasei vezicale

- stimulează micțiunea (eliminarea urinei).

În cazul deficitului de argint apar tulburări ale diurezei, incontinență urinară (enurezis) sau spasme, iar în cazul excesului de argint apar dureri vezicale, senzații de arsură, inflamații, secreții purulente sau hemoragii.

La nivelul sistemului neuro-vegetativ, argintul are o acțiune specifică. Sistemul neuro-vegetativ este cel care susține activitatea vitală, de bază a organelor și, prin intermediul său, se transmit (de la nivel mental și astral la nivel eteric) influențele lumii exterioare asupra proceselor interne ale organismului. Perturbările activității subtile a argintului determină:

- tulburări de digestie și de absorbție

- dureri și arsuri digestive

- colici și diaree

- poliurie

- tahicardie

- nevroze cardiace

- perturbări vasomotorii etc.

La nivelul sistemului nervos central:

Activitatea argintului la nivelul creierului este în legătură cu imaginația creatoare și "hrănirea" energetică a creierului.

Putem vorbi aici de o fază de elaborare (numită și faza nocturnă), în legătură mai ales cu corpul eteric, care cuprinde diferitele procese de anabolism de la nivelul sistemului nervos și care corespunde perioadei de Luna plină, si de o fază de catabolizare (numită și faza diurnă sau fierbinte), care este în legătură mai ales cu corpul astral și care corespunde perioadei de Lună nouă. Exacerbarea fazei anabolice produce somnolență (chiar somnambu­lism), meningită, encefalită, nevrită. Exacerbarea fazei diurne determină cefalee, crize epileptiforme, procese de degenerescență, pierderea memoriei.

La nivelul sângelui și al sistemului cardiovas­cular:

Argintul stimulează hematopoieza (producerea elementelor figurate ale sângelui). În cazul exacerbării funcției argintului (supradozare) rezultă o creștere a tensiunii sanguine în zona capului, cu producerea de epistaxis, iar în cazul deficitului, zona capului va fi atunci insuficient irigată, producând paloare și pierde­rea cu ușurință a cunoștinței.

La nivelul pielii, acțiunea subtilă a argintului se manifestă spe­cific prin procesele de regenerare celulară, prin procesele anabolice și catabolice (predominând unul sau celălalt, în funcție de fazele de creștere și, respectiv, de descreștere ale Lunii), prin schimburile de la nivelul capilarelor, prin formarea și eliminarea sărurilor pe calea transpirației și prin creșterea unghiilor. Influența Lunii și a argintului are ca specific faptul că acestea cuprind și "învelesc" organismul în sfera lor subtilă (care se comportă ca o matrice formatoare) și îl fac receptiv la forțele subtile macrocosmice.

Imaginația creatoare și memoria sunt legate de influența subtilă a argintului, care, dacă este exacerbată, duce la dezvoltarea necontrolată a imaginației, iar dacă este redusă, duce la scăderea memoriei și a creativității.

Atunci când se produce o disociere (defazare, dizarmonie) între corpul static și cel astral, apare o stare de dedublare parțială, cu efecte secundare: amețeală, dezorientare spațio-temporală, senzație de balonare a abdomenului și disconfort în zonele pelviană, cefalee, senzație de "cap mare", senzație de plutire etc.

Rezumând, principalele acțiuni ale argintului sunt:

- Stimulează digestia alimentelor și absorbția principiilor nutritive

- Stimulează secreția de mucus și troficitatea mucoaselor tractului digestiv

- Stimulează eliminarea reziduurilor din intestin și a urinei din vezica urinară

- Stimulează eliminarea sărurilor minerale prin transpirație

- Stimulează memoria și imaginația creatoare

- Stimulează funcția de reproducere

- Stimulează secreția laptelui matern

- Favorizează somnul

- Antiviral și antibacterian (asociat cu aurul și cu cuprul)

- Antiinflamator

- Analgezic (în cazul durerilor din neoplasm)

- Antiseptic (este unul dintre cele mai vechi metale utilizate în medicină ca antiseptic)

- Regenerator al pielii și cicatrizant

- Revitalizant.

Carența de argint determină:

- tulburări de digestie și de asimilare

- inapetență

- tulburări ale somnului

- diaree pe fond nervos

- constipație

- iritații cronice ale vezicii urinare

- metroragie și dismenoree

- menopauză precoce

- sterilitate

- scăderea secreției lactate

- mastită cronică

- piele uscată, ridată, îmbătrânită precoce

- fanere (unghii, păr) friabile

- ptoză genitală

- distonii (neurovegetative, musculare)

- hipotensiune arterială

- labilitate psiho-emotională

- colaps

- hipotermie

- migrene

- procese de degenerescență

- nevroze

- pierderi de memorie

- apatie.

Supraîncărcarea nu se produce prin alimentație, dar se poate produce prin ingerarea unor medicamente care conțin compuși de argint. Supraîncărcarea cu argint poate determina:

- colorarea definitivă în gri a pielii și a conjunctivelor

- creșterea apetitului

- adipozitate crescută

- retenție hidrică

- cicatrizare cu formațiuni cheloide

- tulburări ale somnului (somn prelungit și greoi)

- inflamații și hemoragii ale mucoaselor

- dureri abdominale

- tenesme vezicale

- pielocistită purulentă

- hipersecreție lactată

- piele infiltrată, inflamată

- infecții frecvente

- epistaxis

- stări subfebrile

- pletoră

- nevralgii

- nevrite

- creșterea anabolismului.

În sfera psihică, supraîncărcarea determină:

- somnambulism

- isterie

- exacerbări ale imaginației

- stări de receptivitate accentuate la nivel psihic, manifestate prin atașamente, credulitate, comportament predominant instinctual.

40,00 lei pe bucată Cremă hidratantă, tonică, regeneratoare, cu aur și argint, DermAlchemy
Acest produs se va vinde începând din data de 2018-12-31.
25,00 lei pe bucată Gel protector, cu argint și cupru coloidal, ProteGel
Acest produs se va vinde începând din data de 2018-12-31.
25,00 lei pe bucată Pastă de dinți cu argint și zinc, DentaSilv
Acest produs se va vinde începând din data de 2018-12-31.
20,00 lei pe bucată Perhidrol, 35%, 500mL
+

Copyright

Copyright  S.C Floralis Siebenburgen  S.R.L

Informații contact:

SC Floralis Siebenburgen SRL, Sibiu
 
0770425076
 
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.